Poezie Te cheamă...

Te cheamă...



Te cheamă astăzi, ca să vii,

S-aduci Doamne mântuirea,

Cu lacrimi multe-ai Tăi copii

Dornici, de-a trăi întâlnirea.



Atunci ei vor ca să Te vadă

Când Tu veni-vei, în mărire,

Ca la picioare, să îţi cadă

Să Ţi se închine, în smerire.



Şi atunci, va fi acel puseu

O, din mii de inimi ca salut:

-,,Iată, acesta-I Dumnezeu,

În care noi ne-am încrezut!"



Prin bucurie-or să tresalte

În melodii de imnuri sfinte,

Şi-n cântece şi note înalte,

Ce n-au cântat mai înainte.



Să Te slăvească neîncetat

Cu-aceiaşi candidă ardoare,

Căci Tu pe palme I-ai săpat

Să-I porţi în lumea viitoare.



În trupu-Ţi, pe cruce frânt,

Sunt semne vii ca mărturie,

Că-n lupta dusă pe pământ

O, ai triumfat pentru vecie!



De-aceea iar când ai să vii

În slava Ta, şi în strălucire,

Vei demonstra l-ai Tăi copii

C-ai fost Garant în izbăvire.



Căci semnele vii, purtătoare

La cap şi-n coasta împunsă,

Precum la mâini şi picioare,

Vor indica, jertfa străpunsă.



Ele, vor fi-o eternă mărturie

Că-n lupta dusă pe pământ,

Păcatul, şi-a putut să-nscrie

Semnele sale-n trupul Sfant.



O, dar viaţa n-a putut reţine

În vraja morţii-osânditoare,

Ai luat iaraşi, ce-Ţi aparţine:

Puterea-n veci nemuritoare!



Flavius Laurian Duverna

29 iauarie 2009