Poezie Ultima Avertizare

Ultima Avertizare



Un înger pe fundal de cer

Cu Evanghelia în raze vii,

Zbura vestind al ei mister

Oricărui neam şi seminţii.



În orice limbă să priceapă,

La ori-şi-ce popor să ştie,

Că judecata stă să-nceapă

Aflată în prag de veşnicie.



Şi el zicea, cu glasu-i tare:

,,Temeţi-vă, de Dumnezeu,

Şi Lui daţi slavă şi-nchinare

Prin reverenţă, tot mereu!”



,,Căci ceasul judecăţii Lui

Iată, în ceruri sus el a sosit,

Şi pentru-oricine şi-orişicui,

Cuvântul sfânt, va fi rostit!’’



,,Şi vă-nchinaţi Acelui Sfânt,

Prinos de jertfă-n rugăciune,

Căci cer şi mare, şi pământ

El le-a creat cu-nţelepciune!’’



Şi iar, un alt înger, a urmat,

Al doielea-n grabă zburând,

Sub ceru-ntins, şi-ntunecat,

Mesajul său lumii-anunţând.



Prin glas puternic, a strigat:

,,Căzut, căzut e Babilonul,

Cetatea cea, care a adăpat,

Cu-nvăţătura-i falsă, omul!’’



,,Căci vinul ei s-a răspândit

Pe tot pământu-n confesare,

Şi neamuri multe, a amăgit

Cu-a ei doctrină-ameţitoare’’



,,E vinul groaznic al curviei,

Ce amăgeste lumea-ntreagă,

Căci principiile apostaziei

Hraneşte, o speranţă vagă’’



,,Locaş mizer şi închisoare,

De duhuri multe, necurate,

El a ajuns pentru popoare

Ce au băut din nedreptate’’



,,Căci toţi ai lumii împăraţi,

Din vinul desfrânării bând,

Cu negustorii mari, bogaţi,

Mai tari ei erau ca oricând’’



Şi a strigat alt glas din cer:

,,Ieşiţi, poporul Meu afară,

Din mijlocul, celor ce pier,

Acum e timp, ultima oară!’’



,,Părtaşi ca nu cumva să fiţi

La grozăvii prin nedreptate,

În tot ce-i drept, deosebiţi,

Să nu v-atingeţi de păcate!’’



,,E vremea să plecaţi-nainte...

Păcatele-i, s-au îngrămădit,

Şi Domnul Şi-a adus aminte

De toate relele, ce-a făptuit’’



,,Şi judecăţi-le, în răsplătiri,

De două ori vor fi-nturnate,

Căci multele sale nelegiuiri

Au prea sporit, amestecate’’



,,Pe cât de mult ea s-a slăvit

În desfătări mari şi-n risipă,

Pe-atât, va şi suporta îndoit,

Lovită în grabă, şi în pripă’’



,,Şi când pedeapsa în urgii

O va cuprinde şi-o-ngrădi,

Minunatele-i, mari bogăţii,

Într-un ceas, s-or prăpădi!’’



Şi-al treilea înger, mai tare,

Striga din cer cu al său glas:

,,Oricine, dacă dă închinare

În crâncenul şi-n greul ceas’’



,,La fiară, şi la semnul ei,

Pus pe frunte sau pe mână,

Va bea din cupa, a mâniei

Şi-unul şi-altul, împreună!’’



Acesta-i vinul, ce-n mânie

Peste pământ, va fi turnat,

Şi pedepsit prin grea urgie

Va fi-acel om ce s-a-ntinat’’



,,Aici, e-a sfinţilor răbdare,

Căci păzesc în ceasul greu,

În orice timp şi-mprejurare

Poruncile... lui Dumnezeu!’’



Şi-având credinţa în Isus,

Şi stăruinţa, şi-ascultarea,

Ei viaţa-n rizic şi-au şi pus

Vestind lumii, avertizarea.



Prin Ploaia sfântă şi Târzie

Ce-o vor primi ca întărire,

Vor merge toţi cu bucurie

În cea mai sublimă vestire.



La mii de suflete să ducă

Speranţa dulce-a mântuirii,

Ca roadele sfinte s-aducă

Prin Strigătul reînsufleţirii.



Să secere holdele coapte

Din lanuri ce-au îngălbenit,

Prin spicele crescute toate

Căci boabele s-au împlinit.



Cu feţele, în Duh luminate

În zelul sfânt al consacrării,

Ei lumea toată vor străbate

Cu vestea bună, a salvării.



Se vor duce, din loc în loc,

Vestind solia prin dreptate,

Căci soarta tuturor e în joc

Şi-al veşniciei ceas va bate.



Dovada sfintei consacrări

Îi va urma pe credincioşi,

Vor fi minuni şi vindecări

Printre bolnavii numeroşi.



Acum, este timpul potrivit

Când orice fel de legături,

De neamuri, va lua sfârşit

În faţa acestei conjucturi.



Şi toţi cei sinceri, adunaţi,

Vor fi împreună un popor,

În jurul Legii, fiind grupaţi,

S-or sprijini, în efortul lor.



Mii de glasuri pe pământ

Vor răsuna, în avertizare,

Puterea Duhului cel Sfânt,

Va încheia marea lucrare!



Flavius Laurian Duverna

28 ianuarie 2009