Poezie CALEA CEA DREAPTĂ2

Calea cea dreaptă, e calea cea grea,

Dar de-o vei urma,mult vei câştiga,

Chiar dacă de prieteni vei fii părăsit

Sus în cer, la Domnul,ai loc pregătit.



Chiar dacă cei din jur te vor numi nebun

Că nu mai bei şi nu mai stai cu ei la un fum,

Nu dispera, ci-ncearcă să le explici

Că vrei să fii mai bun, că nu vrei ca să pici

De pe calea cea dreaptă , calea spre cunună

Pe care, deşi-i bună,nu mulţi se adună.



Calea cea dreaptă-i calea către rai

Unde sete nu-i, e cel mai bun trai…

Şi tu o să-l ai, dac-o să observi

C-ajungi la pierzare şi că totul pierzi.

Degeaba zici că trăieşti clipa şi eşti fericit

Dacă-n veşnicie n-ai loc pregătit.

Aşa că dragul meu, ia bine seama:

Calea cea dreaptă, dacă n-o urmezi,

Dac-asculţi într-una de ce zice lumea,

Nu câştigi nimic, ci din contră: pierzi.



De nu-i asculţi glasul, şi nu crezi în El,

Pierzi marele premiu, pierzi marea cunună,

Care nu-i o coroană sau o bijuterie,

Ci-i un loc în cer, pentru veşnicie.



Pe calea cea dreaptă, ajută-ne Doamne,

Să umblăm mereu, făr-a ne abate,

Ajută-ne Doamne să te urmăm pe Tine

Şi în veşnicie, să fim sus, cu Tine.