Poezie Uită-Te Doamne, la mine!

Uită-Te, Doamne!...



Uită-Te Doamne, la mine

Pe calea vieţii când merg,

Căci s-ajung până la Tine

Spre ţintă vreau să alerg!



Vreau, ca să mă întăreşti

Şi purtând toat-armătura,

Paşii-mi, să-mi călăuzeşti

Spre-a-nvinge răul şi ura.



Şi-având mijlocul încins

Cu-adevărul Legii Sfinte,

’N-ntregime, să fiu prins

De-ale Tale învăţăminte!



Şi... platoşa neprihănirii,

Ea să-mi fie ocrotitoare,

Iar râvna bună-a vestirii

Etern s-o am în picioare.



Căci, de-asupra tuturor

De al credinţei scut tare,

Se vor stinge, fără spor

Săgeţi crunte, arzătoare.



Şi-având coiful mântuirii

Şi a Duhului Sfânt spadă,

Să-mi ajuţi ca-n lupta firii

O schimbare să se vadă!



Uită-Te Doamne, la mine

Şi-n a luptei-nvălmăşeală,

Braţul Tău să mă sprijine

Să nu cad prin oboseală!



Căci pân-la acea biruinţă

Deşi-i mult, şi-i de luptat,

Cu răbdare, prin credinţă

M-oi ruga mult, ne-ncetat.



Flavius Laurian Duverna

27 ianuarie 2009