Poezie Veniţi la Domnul!

Veniţi la Domnul!



Veniţi la Domnul, e chemare,

Din apa vieţii, - acum să beţi,

Şi să mâncaţi din cina mare

Astfel, viaţa veşnică s-aveţi

Pe calea harului, să mergeţi!



O! de aţi făcut păcate multe

Nu pregetaţi de-a I le spune,

Călcări de Lege, ori insulte,

La crucea din Calvar apune,

Când vă plecaţi în rugăciune.



Veniţi la Domnul cât e vreme

Cât încă harul Său se-ntinde,

Şi dacă inima, din greu geme

De a-L afla, şi-a vă cuprinde,

În braţe dulci El vă va prinde!



El, în mila-I nespus de mare

Din cer, va auzi orice suspin,

Căci orice strigăt şi chemare

Primi-va, ajutorul sfânt Divin,

Balsam de mângâieri şi-alin.



Veniţi la Domnul, El primeşte

Pe toti,... care-L caută pocăiţi,

Prin Jertfa scumpă-I curăţeşte

C-au fost pierduţi, însă găsiţi,

Salvaţi prin jertfă,-ndreptăţiţi!



La Tronul Tatălui Prea-Sfânt

Sângele-I sfânt încă vorbeşte,

Căci semnele din trupu-I frânt

Pe veci deapururi, dovedeşte

Pe cel păcătos, că El iubeşte.



Flavius Laurian Duverna

26 ianuarie 2009