Poezie Betania (2)

Intr-o zi sta Domnu-n casa

In Betania cea frumoasa

Cu Lazar cel inviat

Si cu-alti ucenici la sfat

Si-a venit pe ne-asteptate

O femeie din cetate

I s-a asezat la picioare

Si-l asculta cu-adorare



A scos vasul de-alabastru

Cu mirul cel scump de nard

Si l-a turnat Domnuliu pe cap.

Vazand scena sta mare

Si a femeii lucrare

S-a facut mare tulburare.



De ce vasul scump l-a spart

Si-a facut risipa de nard

Acest mir de se vindea

Tare multi saraci hranea.

Dar Domnul intervine

Si pe femeie sustine.

De ce-i faceti suparare

Ea a facut un lucru mare.

Mi-a pregatit trupul de ingropare.



Pe saraci e-aveti cu voi

Sa nu-i lasati in nevoi

Dar ea biata petru Mine

A dat ce-avut mai scump pe lume

Si de exemplu ni-i data

Ca crestina-adevarata



Si de vrei sa-ti fie bine

Cand vei trece de-asta lume

Pleacate-I la picioare

Asculta-L cu adorare

Da-i ce ai mai scump sub soare

Si apoi cand va fi sa vie

A Domnului Imparatie

Iti va gati un loc si tie.