Poezie Iubitor de diamant

Un vânzător de diamante

A scos din locul rezervat,

Un diamant cu nestemate

La mulţii era de admirat!



Oameni trece-au pe la vitrină

Ca să admire diamantul!

Iar vânzătorul cu-a lui mână

Gesticula, cum nimeni altul!



Dar într-o zi prin magazin

Aparu-n om cu fruntea sus!

De şi-admiră diamantul fin!

Să-l cumpere n-a fost convins!



Oricât a-ncercat vânzătorul

Să-l lămurească pe drumeţ,

N-a fost convins cumpărătorul

De vânzătorul cel isteţ!



Dar când să părăsească locul

Apare-un om modest şi calm!

Deschi-se-ndată subiectul,

De diamant vorbi, cu elan!



El a descris cu-atâta foc

Cu-atâta dragoste diamantul,

Încât se întâmplă pe loc

Să facă omu-ndată târgul!



Dar înainte de-a pleca

Întrebă omul ,blând şi calm!

Nu pot nicicum a-mi explica

Cum ai vorbit cu-atât elan!



- Eu nu-s un vânzător ce caut,

Să îmi vând, marfa pe piaţă,

Sunt iubitor de diamant!

Şi-aceasta-i dă la om speranţă!



Tu cel ce-ai pornit pe cărare

Să fii urmaş a Lui Hristos

Descrie-L cu mare ardoare

Să poată toţi urca de jos!



Tu nu eşti pus ca vânzător

La fel ca cei ce vând pe piaţă,

Tu eşti, de Domnul iubitor,

Căci El a pus în tine viaţă!



Şi nu o viaţă muritoare

Cu bucurii ce pier pe drum,

Ci viaţă unde-i veşnic soare

Şi Împăratul cel mai bun!



Aşa deci să-L descrii pe Domnul

Cu foc, şi dragoste de El,

Atunci îl va primi tot omul

Şi-L vor cunoaşte toţii pe Miel!



Nu vor mai fi admiratori

Lucrării Celui sfânt Isus!

Ci vor fi mulţii împlinitori

Dorind s-ajungă-n ceruri sus!



24.01.2009gl