Poezie Nu mai sta nepăsător!

NU MAI STA NEPĂSĂTOR...



Nu mai sta nepăsător

Într-o lume cu probleme

Vezi că-n ceasul următor

Mii de suflete vor geme,



Vezi că lângă tine-i unul

Care n-a gustat iubire

Dă-i surâsul; nu-i da pumnul

C-asta e a ta menire.



De priveşti, atent, în jur

Observa-vei fiinţe care

Au un spirit acru, dur

Dar tu dă-le-a ta candoare,



Dă-le-o vorbă, dă-le-un semn

La acei cu vise frânte

Ca în modul cel mai demn

Să înceapă ei să cânte.



Zâmbetele-ţi dulci, curate

Pot produce-nveselire

La fiinţe-ndurerate

De prea multă ofilire.



De-şi întinde unul mâna

Nu-l respinge; dă-i ce ai

Nu-l trimite la bătrâna

Ce-are tusă-n al ei grai.



Din prisosul tău şi mâine

Lasă-l pe sărman să ia

În cuptor mai fă o pâine

Pentru cel cu soarta grea.



Când la uşa ta va bate

Cel ce-i alungat de toţi

Deschide-i! Şi el ţi-e frate

Şi-astfel din infern îl scoţi.



Nu mai sta nepăsător

Când la culme-i întristarea

Căci de vii în ajutor

Nu-ţi vei pierde-ncununarea.



Împlineşte-ţi, deci, menirea

Ce ţi-a dat-o Dumnezeu

El ţi-a dat neprihănirea

Şi-i cu tine pe traseu.





22 Ianuarie, 2009