Poezie Veghere

Veghere



În vremurilea-cestea grele

Ce-acum predomină viaţa,

Când zilele ce vin sunt rele

Pe Terra se aşterne ceaţa.



Dar deşi-ntunericul e mare

Şi nori şi negura se-ntinde,

Va lumina şi mândrul soare

Şi razele lui ne-o surprinde.



Astfel, lumina strălucitoare

Va pătrune-n orice ungher,

Pregătindu-ne-n schimbare

Când sus vom fi luaţi la cer.



Deci la veghere, toţi zeloşi,

Şi seara şi la miezul nopţii,

Chiar la cântarea de cocoşi

Să fim trezi, pe zidul porţii!



S-apreciem, e vreme-acum

Ca nu cumva fără de veste,

Venind, noi obosiţi de drum

Să dormim cât har mai este.



Când uşa harului s-o-nchide

Pentru tot omul, pe pământ,

Nimeni n-o va mai deschide

Să afle-al Domnului Cuvânt.



Flavius Laurian Duverna

26 ianuarie 2009