Poezie Relansare

1. Aripile ce le-am avut candva s-au rupt

Puterea lor cea mare nu mai este

Sunt aruncat din zbor catre pamant

Si sufar intalnind pamant si creste



2. Mai am vreun vis, vreo tinta sau dorinta

Ce mi-ar putea reda al meu trecut?

Mai pot sa sper o mica biruinta?

Cu trupul frant… ce pot sa cred mai mult?



3. In raza soarelui pluteam de dimineata

Si in sclipiri de cantec straluceam

Dar vai!… furat apoi de-a lumii ceata

N-am inteles ca-n suferinti, timid, cadeam…



4. Si ce usor era sa trec deasupra

Puteam sa ma inalt cu mult mai sus!

Dar voia mea – sa-nfrunt necunoscutul –

mi-a dat posibil sa ajung rapus



5. Izbit in vale am cuprins tarana

Si am ajuns cu haina in noroi

In ochii mei se stinge-ncet lumina

Si intr-un scancet mut ma plang apoi…



6. Dar… ce se-ntampla? Cineva-I cu mine!

Ma-nseala simtul? Sau mi s-a parut?

O, nu! Pe cap, pe fruntea sangeranda

Se plimb-o mana… mangaie tacut!



7. Ce mult conteaza alinarea sfanta!

Ce bine face-o vorba spusa bland!

Ce pretioasa-I mangaierea dulce

Ce-aduce lin tot cerul pe pamant!



8. Redata-mi este frumusetea vietii

Dar mai intai iertare eu primesc

Apoi Iubirea-mi sterge orice pete

Si-n zbor curat spre cer ma atintesc



9. Am iarasi teluri, tinte, nazuinte;

Din nou am dorul pentru vesnicie

Iar picurii din cufarul credintei

Zidesc a biruintei temelie.



10. Privesc in jos: am fost o trestie franta

Ce-si astepta sfarsitul dureros.

Dar cand privirea-n sus mi se avanta

Ma regasesc in rodul lui Hristos!