Poezie Veşnica Mărturie

Veşnica Mărturie



Soarele, ce luminează

Ziua în a sa splendoare

Prin căldura arzătoare,

Luna ce-n veci radiază

Cu magnifica-i paloare...



Stelele în bolta albastră

Prin luciri tremurând vii

Ce străbat prin Galaxii,

Şi atrag privirea noastră

Căutând, spre veşnicii



Fără glasuri, făr'cuvinte

Sunt veşnica mărturie

Spunând cu mărinimie,

Despre Acel ce înainte

Le-a creat cu măiestrie.



Forţa-I cea neegalată

Prin puterea creaţiei

Ţine viaţa, în ritmul ei,

Şi-astfel, creaţia toată

Este vocea Dragostei.



Ani şi-n ani, şi zi de zi

Pentru-omul cel călător

Nesecatu-n veci Izvor,

Curge pentru-a odrăsli

Viaţa ce-a dat, tuturor.



Căci viata şi mişcarea

Pân-la minuscul nucleu,

Totul e din Dumnezeu!

Iar creaţia, şi suflarea

Îl vor preamări mereu.



Flavius Laurian Duverna

26 ianuarie 2009