Poezie Iubirea Lui (3)

Aș vrea să-mi ardă-n inimă scânteia

Desprinsă din a Lui iubire sfântă

Să-mi soarba sufletul feeria

Și pacea care-o învesmântă.



Iubirea Lui - ce simțământ mă-ncearcă

Când caut să o definesc în versuri!

Nu-i lucru care s-o întreacă

Jos pe Pământ sau sus în ceruri.



Căci El, umil, S-a dezbrăcat de Sine,

De tot ce-avea mai drag și sfânt în Cer

Și S-a-ntrupat printr-o minune

Dar nu-n palat, ci-n iesle-ntr-un ungher.



A fost copil ca noi, ca fiecare

Și crescut plăcut și blând la chip.

A râs, a plâns și a simțit durere

Căci era Om și Dumnezeu în trup.



Iar mai târziu la vremea hotărâtă

De Tatăl Său ce-l dat-a pe Pământ,

Isus Și-a început lucrarea sfântă

Ce fost-a profețită prin Cuvânt.



Mult bine-a făcut cât a fost pe Pământ...

În inimi a dat El tărie,

Din Carte vestise mesajul cel sfânt

Ce da orișicui veșnicie.



Pe soacra lui Simon El o vindecă,

Mulți alții primiră putere.

În zi de Sabat pe-olog ridică

Și orbului dat-a vedere.



Și-atunci când pe mare cu-ai Săi ucenici

Corabia fu să se piardă,

Furtunii să taca pe loc porunci

Și apa se-opri de îndată.



În suflet Cuvântul pe mulți înnoi

Că-n pilde vestea veșnicia.

El pâinea și peștii măreț înmulți,

Bărbați și femei săturat-a.



Pe fiica lui Iair din morți o-nvie

Și demoni El scoase din trupuri.

Pe mulți păcătoși cu drag înfie

Și Tată le fu de-atunci pururi...



Însă, apoi, așa cum se vestise

Pe paginile Sfintelor Scripturi,

Isus pe Golgota Se dăruise

Să ierte vina-ntregii omeniri



Căci ne-a iubit cu o iubire sfântă

Și S-a jertfit fără de remușcări.

Dragostea Sa ca pildă ne e dată -

Să o urmăm fără de murmurări.



S-o răspândim în lumea murdărită

De patimi, pofte și de ură.

Scânteia din a Lui iubire sfântă

Să ardă c-o lumină pură!



23 ianuarie 2009, Galați