Poezie Doamne, Tu mă cercetezi (1)

Cîte cercetări în milă

Deseori ne sunt trasate

Domnu-aşa ne ia de mână

Calea ca să ne arate.



Cântărirea Lui contează

Cel mai mult în acea clipă

Dar acel care veghează

Nu face din ea risipă.



David şi-a dorit aceasta

Tot aşa şi noi adesea,

Dar sunt mulţi în Cartea Sfântă

Ce nu-nţeleg toate-acestea.



Şi acum, în vremea noastră

Cercetarea-i neînţeleasă

E trecută cu vederea

Deşi-i uşa cea aleasă.



Orbul de la scăldătoare

Nu ştia că-i cercetat

Chiar acolo de Mesia,

Chiar la Uşa Oilor.



Nu ştia căci e Acela

Care îl va vindeca

Şi are-n Cuvînt puterea

Peste suferinţa sa.



Dar atunci, a lui strigare

L-a făcut om sănătos

Deşi nu avea pe nimeni

Să îi ofere vreun folos.



Nu cumva şi tu eşti singur,

Nimeni nu te cercetează,

Nu te-ntreabă ce faci frate?

Să-ţi spună-un cuvînt de bază...



Şi te uiţi în dreptul porţii...

Să vezi nu e cineva?

N-aştepta, căci iată Domnul,

Îţi stă-aproape pururea!



El îţi dă din cer putere

Şi-ţi şopteşte-n susur blând:

"Nu te teme, trece noaptea

Şi Eu voi veni-n curînd,



Bat la uşă cu iubire

Şi te strig ca să-Mi deschizi

Dar tu, podidit de grijuri

Cercetarea Mi-o respingi."



Dar ia seama, căci se gată

Ziua cercetării sfinte

Şi vei cere încă-odată

Să mai zică ca-nainte



Dar milă atunci nu este

Dosarul se va-ncheia;

De aceea, azi ia seama

Înţelege vocea Sa!



Doamne, hai mai cercetează

Tot poporul adunat,

Fă din nou o cercetare,

Vocea spune-o răspicat!



Dă balsam de vindecare,

Mângâiere şi-al Tău har,

Şi lumină pe cărare

C-ajutor la cei sărmani.



Vino azi printr-o cîntare,

Prin Cuvânt, prin rugăciuni,

Vrem ca să-Ţi deschidem uşa

Tu eşti tot printre străini.



Şi mai scrie încă-odată

Pentru cei ce-au rătăcit

Încă-o zi de cercetare,

Glasul fie-Ţi desluşit.



Căci n-au inţeles chemarea

S-au dedat la stricăciuni.

Lasă clipa cercetării

Doamne Tată, chiar acum!



Mai fă Tu un semn azi, Tată

Căci doar singur Tu ne poţi

Da din ceruri o speranţă

Pentu cei ce sunt pierduţi.



Doamne, Tu mă cercetezi;

Numai Tu cu-a Ta-ndurare

Îndurare Tu ne-acorzi

Şi ne eşti sprijin pe cale.



Cercetează pe cei dragi

Asta ne e ruga Doamne;

Scoate-i Tu din greu talaz

Dându-le din cer izvoare.



Într-o zi se va sfîrşi

Şi har ştim căci nu mai este;

Dă-le harul de-a primi

Ca din cer această veste!



Ştim căci vei veni-n curînd

Sus în glorii şi mărire

Şi toţi vom ieşi cîntînd,

Toţi, în stoluri către Mire!

AMIN