Poezie Te-aşteaptă omenirea

De mii de ani Te-aşteaptă omenirea

Să Te cobori din nou pe-acest pământ

Pe mulţi o Doamne îi conduce firea

Ca prin pustie, pe poporul sfânt!



Ca şi atunci când eii treceau deşertul

Şi Ţi-au văzut puterea TA măreaţă

Dar au cârtit lăsând din nou păcatul

Să le doboare veşnica speranţă!



Sunt oameni mulţi ce astăzi se hrănesc

Cu şoapte izvorâte din mamona,

Averile mai mult lor le vorbesc

Decât le spune Doamne vocea TA!



Au neglijat eii clipa cercetării

De şi eii Te-au văzut în slavă

Dar au lăsat păcatul nepăsării

Să le-otrăvească fiinţa lor firavă!



Lumina e din zi, în zi, mai mică,

Peste pământul care l-ai creat

Iar întunericul se tot ridică

Şi ceaţa pe mulţi sfinţi i-a-ndepărtat!



Mai adă Doamne clipa cercetării

Nainte de venirea Ta Isus,

Şi lasă Tu din harul îndurării

La cei ce vor s-ajungă-n ceruri sus!



Iar de mai vezi pe unii rătăciţi

Sau sub robia lumii otrăvite!

Fă Doamne toţi să fie fericiţi

Şi-mbracă-i cu al cerului veşminte.



1/15/2009 8:52:41 AMgl