Poezie Vino la cruce

VINO LA CRUCE





*****

Când cerul ţi-e întunecat de nori,

Şi inima în lacrimi ţi-se topeşte,

Isus, ridică soarele unor noi zori,

Ce noaptea-ntunecoasă risipeşte.



Când viaţa ţi se ofileşte ca o floare,

Şi-ţi este sete şi gura ţi-e uscată,

Iubirea Lui Isus, izvor de răcoare,

Îţi potoleşte setea de îndată.



Când amarul greu cântăreşte,

Şi plânsul parcă nu te mai lăsă,

Ş-odihnă inima nu mai găseşte,

Grăbeşte la Isus, că Lui Îi păsă,



Vino omule apăsat de deznădejde

La Cruce, unde-ţi este dată izbăvirea.

S-aduni în inimă ta, o vie nădejde,

Din harul care îţi dă mântuirea.



Căci nu e mult şi iarăşi El revine,

Să-şi răpească Biserica cea vie.

Fă pasul! Ce te mai poate reţine,

Când Domnul despre Tine totul ştie?



Şi-i gata să te ierte necondiţionat,

Să te îmbrace-n haina mântuirii,

Să facă din tine un aur curat,

Curăţindu-te de toţi lăstarii firii.



El vine azi sau mâine, nu se ştie,

Să judece pe ce-i ce l-au respins,

Cei ce n-au vrut să scape de robie,

Cei ce-au stins iubirea ce s-a aprins



Prin jertfa pe cruce ce dă eliberarea

Şi sufletelor prin credinţă izbăvirea.

Nu respinge iertarea ce-o dă iubirea,

Nu refuza pocăinţa ce dă mântuirea.



Amin!