Poezie Rugaciunea (12)

Rugaciune

***************



De-atâtea ori pe cale

Străin şi părăsit

Te căutam Isuse

Cu dorul ne-nplinit.



Te căutam la oameni,

Te căutam mereu,

Fără să îmi dau seama,

Că erai lângă mine mereu.



Tot auzeam de tine,

Dar nu te cunoşteam,

Doream să te cunosc,

Dar cum?căci nu ştiam.



Aşa-mi petreceam viaţa,

În lumea asta largă,

Să caut fericirea

Umblam eu disperată.



Crezând că sunt frumoasă

Şi voi avea prestigiu,

Aş fi vrut să zâmbesc

Crezând, că reuşesc.



Ca să zâmbesc,

Încerc să reuşesc.

Dar vai! Atunci m-am intrebat:

Cum să zâmbesc?



Când inima zdrobirtă,

Şi mult însângerată,

Oftând,zăcea în mine,

Mereu nemângâiată.



Până-ntr-o zi,

În disperarea grea,

Am spus în rugăciune:

Isuse, intră şi-n inma mea



Lasă un strop de sânge

Şi peste viaţa mea,

Albeşte-o curăţeşte

Şi ia o-n slujba ta.



Să fiu un vas de cinste

În sfântă casa ta

Lumină-n miez de noapte

Să fiu spre slava ta.



Să luminez dreptatea

În orice-mprejurare

Să-nfunt fărădelegea

Şi-a lumii înverşunare.



Şi atunci când valul vieţii

Va năpustii cărarea-mi

Să fiu o piatră tare,

O stâncă de granit.



Iar când ploaia şi vântul,

Vor zgudui pământul,

Să fiu şi-atunci găsită

Stând tare, neclintită.



Aceasta mie dorinţa

Ce o înalţ spre tine,

Doar tu-mi eşti biruinţa

În a mea pribegie.



Amin