Poezie După Isaia 55:10-13

Ca şi ploaia şi zăpada

Ce pământul îl adapă

Să adune multă roadă

Cel ce seamănă şi sapă,



Curge-n inimă Cuvântul

În pustie turnând Viaţă

Semănând întreg pământul

În Credinţă şi Speranţă.



Dragostea e-a Lui putere,

Iar povaţa – e Lumina;

Fierea se preface-n miere

Şi azur devine tina.



Unde-i spin – e chiparosul,

Unde-s mărăcini – e mirtul:

Înfloreşte tot frumosul

Şi dispare tot urâtul.