Poezie Bucurie (1)

Când vii tu bucurie a sufletului meu

Şi inima şi ochii de lacrimi umezesc..

Naintea ta adie spre mine-a ta mireasmă

Şi m-aş deschide întregul adânc să te cuprind.

Această adiere preadulce de la tine,

E ca ivirea zilei de praznic aşteptat.



Isuse, Tu eşti întreaga-mi bucurie

Şi n-are lumea alte să-mi poată fi la fel ..



- Nu-i pe pământ comoară de care-ar fi legată

Viaţa mea vreodată asemeni ca de ea

Nici mai adânc lipsită,

nici mai cu drag aproape

cum poate fi de Tine,

şi cum mi-a fost mereu.



O, lângă Tine-n clipa adâncă-a rugăciunii

Sau în trăirea muncii cu lacrimi şi sudori

Sau în vâltoarea luptei cu opintiri sporite

Smulgând plătite roade cu orice pas împins,

Sau în purtări de sarcini cu renunţări durute

- eu gust din plin aroma cereştilor grădini !



Fii binecuvântată adâncă bucurie

Comoară luminoasă a sufletului meu.