Poezie Cum marea și-aduce

Cum marea și-aduce spre țărmul dorit

adâncul suspinelor grele

Ți-aduc din străfunduri, Isuse iubit,

comoara cântărilor mele.



Cum vântul și-aduce din drum nesfârșit

spre munte parfum de vâlcele

Ți-aduc prin lupte, Isuse iubit,

mireasma cântărilor mele.



Cum crinul și-aduce din noapte smerit

spre soare potirul cu stele

Ți-aduc de prin bezne, Isuse iubit,

lumina cântărilor mele.



Cum stupul de munte și-adună trudit

din stâncă dulceața-n inele

Ți-aduc din durere, Isuse iubit,

nectarul cântărilor mele.



Și-n ceasul răpirii înalt și slăvit

Iubirea-Ți încheagă din ele

frumoasă ca Tine, Isuse iubit,

cununa cântărilor mele.



Când sufletu-mi cântă arzând strălucit

Ți-aduce-n sclipiri de mărgele

eterna-nchinare, Isuse iubit,

frumsețea cântărilor mele.



Săruta-l și-ascultă că-Ți dă fericit

în starea și-n clipele-acele

suprema-i iubire, Isuse iubit,

Cântarea Cântărilor mele.