Poezie Sufăr în mine

Nu înţeleg de ce sunt clipe triste,

De ce sunt încercări, ce nu sfârşesc?

De ce o Doamne oamenii se minte?

Şi nu din dragoste, ei Te slujesc,



De ce-i atâta îngâmfare-n lume

Şi facem dumnezei din tot ce-avem?

O casă, o maşină sau un nume,

Parcă-s mai scumpe decât undelemn!



Parcă-s mai scumpe decât pâinea vieţii...

Şi decât apa din al Tău Izvor,

Veni-vor oare zori dimineţii

Să Te vedem când ai să vii pe nor?



Sufăr în mine, inima mă doare,

Mă doare după Ţara cea de sus,...

E greu de-a sta aicea în picioare

Căci fără de Tine coborâm în jos,



De-aceea Te chemăm Isuse drag,

Să ne ridici când vezi cam obosit,

Şi să ne duci pe-al mântuiri prag

Căci ştim ce mult o Doamne ne-ai iubit...



Eşti mai aproape azi ca niciodată

O ştim aceasta, dar suntem legaţi,

Ridică-ne pe treapta cea înaltă

Nu vrem să fim de Tine lepădaţi!



Noi vrem să fim cu Tine-n nemurire

Dar aşteptăm îmbărbătarea TA,

Acum când toate spun de-a TA venire

Dă-ne putere, să putem veghea...



Sunt timpurile cele de pe urmă

Şi ne-avântăm spre un necunoscut,

Ajută-ne să stăm mereu în turmă

Până vom părăsi acest pământ.



24.03.2009gl