Poezie Christos a inviat

Si-au tremurat stapanii lumii

La glasul blandului profet

Si-un dusman au vazut in fiul

Dulgherului din Nazareth!



El n-a venit sa razvrateasca

Nu vrea pieirea nimanui;

Descult, pe jos, colinda lumea

Si multi hulesc in urma lui.



Si multi cu pietre il alunga

Si rad de el ca de-un smintit:

Iisus zambste tuturora-

Atotputernic si smerit!



El orbilor le da lumina,

Si mutilor le da cuvant,

Pe cei infirmi ii intareste,

Pe morti ii scoala din mormant.



Si tuturor de o potriva.

Imparte darul lui ceresc-

Si celor care cred intr-insul,

Si celor ce-l batjocoresc.



Urasca-l cei fara de lege...

Cei pasa lui de ura lor?

El a venit s-aduca pacea

Si infratirea tuturor.



Din toata lumea asupritii

In jurul lui s-au gramadit

Si-n vijeliile de patimi

La glasul lui au amutit:



"Fiti blanzi cu cei ce va insulta,

Iertati pe cei ce va lovesc,

Iubiti pe cei ce-n contra voastra

Cu vrajmasie se pornesc"...



Cat bine, cata fericire,

Si cata dragoste-ai adus!

Si oamenii drept rasplatire

Pe cruce-ntre talhari te-au pus.



Au ras si te-au scuipat in fata

Din spini cununa ti-au facut,

Si in desarta lor trufie

Stapani desupra-ti s-au crezut...



Aduceti piatra cea mai mare

Mormantul sa-i acoperiti

Chemati sutasii cei mai ageri,

Si straji de noapte randuiti...



S-au veselit necredinciosii

C-au pus luminii stavilar,

Dar ea s-a intarit in focul

Durerilor de la Calvar,



Si valurile-i neoprite

Peste pamant se impanzesc,

Ducand dreptate si iubire

Si pace-n neamul omenesc.



Voi toti, ce-ati plans in intuneric

Si nimeni nu v-a mangaiat,

Din lunga voastra-nghenunchere

Sculati... Christos a Inviat!