Poezie Fiul ratacit

" O, unde e fiul meu?

Ma doare, o, ca nu stiu de el!...

Spuneti unde-i fiul meu!"



Departe sunt de casa, pierdut prin vai adanci

Sunt singur; n-am pe nimeni ci numai negre stanci

Ce des ma ameninta. Vai, sunt un disperat!

Si cat de mult ma doare cumplitul meu pacat!



M-apasa deznadejdea, cu recele-i fior

Acum, cand n-am pe nimeni, va trbui sa mor?!...

Te vad aievea, mama, cum cauti indurerata

Si-ntrebi, plangand, vecinii de dragostea-ti plecata.



,,Hai, spuneti-mi odata,nu ati vazut un fiu,

Ce ratacea in lume, prin largul ei pustiu?"

Dr nimeni nu-ti raspunde...privesc nepasatori...

Si tu te zbuciumi, mama, si gata esti sa mori.



Ce mila mi-e de tine!Vai, parul-ti este nins

Si glasul tau , o, mama, devine tot mai stins!

Te chem, dar e zadarnic, doar vaile-mi raspund...

Si, stancile haine, de tine ma ascund.



Revad imagini scumpe de cand eram copil:

Cand in casuta noastra ma strecuram tiptil,

Tu te rugai fierbinte...Ce fericit eram

Cand numele meu, mama, in ruga-l auzeam!



Ma luai apoi in brate, cu drag ma sarutai

Si-n timp ce stam la pieptu-ti, de Domnul imi vorbei

...

Dar am crescut mai mare si lumea m-a atras

Si-ncet, inspre pierzare, facut-am pas cu pas...





De-aceea azi sunt singur, pierdut prin negren vai

Dar nu mai plange, mama! Hai, sterge-ti ochii tai

Ma voi scula indata...Asteapta-ma in prag;

Se-ntoarce ratacitul, el, fiul tau cel drag!