Poezie Cine-si da lui isi cine-si face lui isi face

Langa un sat un biet mosneag

Chinuit de vremuri grele

Taraia al sau picior

Stind pe doua carje grele



Cind si cind pornea mosneagul

anspre sat la sarbatoare

sasi cerseasca de mancare

fara a uita sasi ia sacul lui cel rupt



Intro zi o gospodina din marea societate

Egoista fara mila si plina de rautate

se gandi cum sa muteasca glasul acestui cersitor

ce era de atata vreme pe la poarta tuturor



Repede facu o paine din faina cea mai alba

si puse otrava in mijoc si apoi o coapse-n tava

dandui inima-i tresalta ca deacum nu va mai trece

cersitorul pe la poarta



mosneagul isi lua darul primindul cu bucurie

si fiind frumoasa painea se gandi ca so mai tina

Sia luat hrana pentru o vreme si apoi se intoarse acasa



nici nu se aseaza bine caci se arata pe carare

un voinic era din sat venea de la vanatoare

Obosit si mort de foame dupa el avea un caine

Veni la bordei la mosu si-l intreaba cu rusine



Mosule de nu te superi nu ai ceva de mancare

cum sa nu raspunde mosul chiar acum am

fost in sat si chiar mama dumitale o

paine alba mia dat

Iao taio si mananco potolesteti foamea-n pace

Cinesi da lui isi da cinesi face lui isi face



Tanarul mancand din paine se idreapta inspre casa

Si pe drum el se gandeste cat de bun a fost mosneagul

Inra-n curte si deodata el incepe sa se vaite

au mie rau si tot vomita

Cum ce ai? intreaba mama spunemi iute ceai mancat?

Nam mancat raspunse fiul decat painea cea frumoasa ce-ai dat la cersitor azi cand a fost

la noi acasa



Mama sa se ingrozeste de fapta ei vicleana

si atunci ea se gandeste

Cinesi da lui isi da cinesiface lui isi face