Poezie Să ard de sete

Să ard de sete, tot n-aş bea

Din apele stricate

Ce le-ntâlnesc în calea mea

Prin lumea de păcate.



Să mor de foame tot

n-ating

Mâncăruri otrăvite

Spre care ne-ncetat

mă-mping

Păcate şi ispite.



Să mor de frig, nu

mă-ncălzesc

La focuri vinovate

Pe unde slugile pândesc

Iubiri îndurerate.



Să mor în drum, tot n-aş intra

În casa blestemată

Ce ar zdrobi şi-ar ruina

Iubirea mea curată.



Să umblu gol, tot n-am să-mbrac

Ce diavolul-mi întinde

Să zac în şanţ, să mor sărac

Pe Domnul nu-L voi vinde.



Mai bine plâng acum un ceas

Cu Domnu-n părtăşie

Decât fără Cristos rămas

Să plâng o veşnicie.