Poezie Mă-ntorc în vreme

Mă-ntorc în vreme printre amintiri

Să caut oameni care mi-au fost dragi

Dar îmi apar doar umbre în priviri

Şi chipuri ce devin din ce în ce mai vagi.



Trecură dragii mei… în amintire,

Viaţa lor, s-a dus ca fumu-n vânt!

Iar când întorc în timp a mea privire

Încep să-mi curgă lacrime şi-n gând.



A fost un timp, a fost şi… nu mai este!

Când mama, tata mă priveau zâmbind…

Când încântaţi sorbeau a mea poveste

Şi când veneam în braţe să-i cuprind.



Dar viaţa a trecut precum un sunet

Zi după zi în vânt s-a risipit!

În minte mi-a rămas ca un răsunet,

Amintirea celor pe care i-am iubit.



Privirea-mi este-nceţoşată,

Iar dorul lor mă mistue cumplit.

Zadarnic caut paşii lor îndurerată,

Că au plecat şi nu sunt de găsit.



O Doamne, Tu ce pui în piept iubirea,

Acum mă-ntorc spre Tine, Tată bun,

Mă ajută să îmi modelez trăirea…

Că plâng şi nu ştiu ce să-ţi spun.



Puterea mea e mică Doamne Tată,

Aş vrea să înţeleg atâtea şi nu pot

Dar cred că-n ţara Ta odată...

Ai să mă-nveţi cum lucrurile se socot.



Amin

Zalau 26 iulie 2012