Poezie O, sfânt izvor

O, sfânt izvor ce speli păcatul,

Dumnezeiesc izvor de har,

ascultă-mi iarăși vinovatul

suspin ce se căiește-amar.



Mi-e iarăși viața-ntunecată,

mi-e iarăși sufletul pătat,

mi-e iarăși inima-ntinată,

păcatul iarăși m-a-nșelat.



Mi-e-ntunecat din nou seninul

din suflet ce-a fost sfințit

păcatul și-a vărsat veninul

și inima mi-a otrăvit.



Ah, unde-i pacea mea plăcută,

seninul gândului curat

și dulcea fericire avută

nainte de-a mă fi-ntinat?



Ah, cum mă-nvinse ispitirea

și-n suflet am putut s-o las,

cum mi-am pierdut neprihănirea

făcând nefericitul pas!...



Căit plâng azi, eu, vinovatul,

ce Te-am lovit și Te-am scuipat,

Slăvit izvor ce speli păcatul

ah, fă-mă iar din nou curat!...