Poezie Primiți pe Domnul vostru

O, vouă celor umili, v-aduc o veste nouă

ce voi, împovărații, pân-azi n-ați auzit:

ISUS HRISTOS, prin crucea și jertfa Lui și vouă

iertare, mântuire și har v-a dăruit!



Mulțimea de păcate atât de mari și grele

cu care viața-ntreagă mereu v-ați încărcat,

El le-a luat asupra-Și, S-a-mpovărat cu ele

și sus pe lemnul crucii cu sânge le-a spălat.



El din osânda morții, din veșnica pieire,

cu jertfa Lui prin Cruce, scăpare v-a adus,

căci prin credința-ntrânsul, viață, mântuire

și pacea Lui cea dulce v-a dăruit de sus.



Primiți pe Domnul vostru!... cu lacrimi de iubire

și inima și casa deschideți-I deplin,

căci unde intră Domnul, cereasca-I strălucire

din casa jalei face un colț de rai senin!



Primiți pe Domnul vostru, voi cei ce-ați tras cu truda

și fără vreo nădejde amarele poveri -

și-atunci pe ochii voștri, pe fața voastră udă

va străluci lumina cereștii înfieri!



Primiți pe Domnul vostru, voi cei ce-ați stat departe

de masa veseliei, de praznicul curat,

primirea Lui, viața pe veci vă va desparte

de tot ce-i fărădelege, osândă și păcat!



Primiți pe Domnul vostru, căci numai Lui i-e milă

de voi, precum i-e milă păstorului de oi -

o, numai Lui de-a voastră osândă nu-I e silă

căci pân-la starea voastră El vine după voi!



Primiți pe Domnul vostru, o, câtă bucurie

ar trebui să umple al vostru suflet az'

când pân-la starea voastră dorește El să vie

să facă-un veșnic cântec din veșnicul necaz.



Primiți pe Domnul vostru! -

e cea din urmă ușa,

e cea din urmă cale,

e cel din urmă Har,

e cea din urmă clipă,...când și-aceasta-i dusă,

vai, tot ce mai rămâne, e deznădejde doar!



Primiți pe Domnul vostru, e cea din urmă punte

întinsă peste-adâncul cel dintre cer și voi, -

când nu va mai fi-acesta, rămâne-un veșnic munte

de chin amar

sub care veți geme-n veci apoi.