Poezie Mustrari si mangaieri

Mustrari si mangaieri





Osea, 5:5,6,7.







“Stai si-asculta, Israele,

Ca te-am intarit mereu,

Nu umbla pe drumuri rele,

Eu sunt Dumnezeul tau!



Vino, vino, Israele,

Fiindca Eu te-am sfasiat,

Eu ti-am dat incercari grele,

Dar tot Eu te-am vindecat!



Israele, stai, vegheaza,

La tot ce-i in casa ta

Caci Samaria lucreaza

Viclenie, stare rea!



Ca o biata turturica

Tremura si Efraim;

L-au cuprins fiori de frica,

Fuge din Ierusalim.



Dar ce sa-ti fac, Israele,

Ca evlavia ti-e mica?

E ca norul care trece,

Ca roua ce se ridica.



Eu l-am invatat sa mearga

Sprijinit de mana mea,

L-am purtat o viata-ntreaga

Pe brat, si-l voi vindeca



De toata-ndaratnicia,

Ca pe-un copil ne-ntelept.

Imi voi inceta urgia

Si-l voi odihni la piept.



Dar desteleniti ogoare,

Facet noi semanaturi

De iubire si-ndurare!

Intocmiti noi legaturi,



Impletiti intotdeauna

Funiile dragostei

Si veti secera-ndurarea

De pe campiile ei.



Va intoarceti dar la mine

Cu cuvinte de cainta

Si cu inima zdrobita.

V-astept cu bunavointa



Sa va vindec vatamarea

Ce-o aveti din neascultare

Hai, va-ntoarceti deci, pe calea

Dragostei si-aveti iertare”.



Astfel a vorbit profetul

Osea, neamului evreu

Si-a rostit intreg cuvantul

Din partea lui Dumnezeu.



Dar o, Doamne, si la mine

Ai gasit aceeasi stare,

-Aceeasi lipsa de smerire

Si de rea neascultare.



Daca insa si la tine

Sta ascuns vre-un fir de rau,

Impreuna, hai, mai bine

Sa strigam la Dumnezeu:



“Da-ne, Doamne, azi iertare

Ranile ne leaga Tu

Si adu-ne alinare,

Mangaie-ne sufletul!



Fii pentru noi indurare

Cum ai fost cu Israel

Binele –n noi sa rasara

Si ne creste ca pe el!