Poezie Fii bun întotdeauna

FII BUN INTOTDEAUNA...



Fii bun întotdeauna

Nu doar din când în când

La masa ta pofteşte-l,

Cu drag, pe cel flămând

C-aşa te-a învăţat

Păstorul bland, milos

Să fii curat la suflet,

Umil şi generos,



Te-a învăţat s-ajuţi

Pe cei loviţi de soartă

Care poveri prea grele

Pe umerii lor poartă

Căci şi tu vei ajunge

La alţii s-apelezi

Deci, du-te la bolnavi,

Cu drag, să-i cercetezi.



Vei întâlni pe cale

Pe mulţi descurajaţi

Pe unii-i vei vedea

Zdrobiţi, intimidaţi

Dar vorba ta frumoasă

Va fi medicament

Va genera alin

Oriunde-ai fi prezent.



Fii bun când eşti la lucru

Sau în călătorie

Să-ţi vadă, toţi, iubirea

Şi-a ta credinţă vie

Ai fost chemat să fii

Şi sare şi lumină,

Să ai o puritate

Cum are o hermină.



Cu zâmbetu-ţi senin

Pe mulţi încurajezi

Fii bun întotdeauna

Cu cei pe care-i vezi

În urma ta să laşi

O vie mărturie

Aceasta ţi-e menirea

Şi sfânta-ţi datorie...



Iar gând de răzbunare

Nicicând să nu nutreşti

De controverse, certuri

Mereu să te fereşti

Când te-a rănit vecinul

Să-l ierţi imediat,

Să nu pătezi veşmântul

În sânge sfânt spălat.



Priveşte-n jurul tău

Să vezi nevoi, durere

A da un ajutor

Să-ţi fie o plăcere

C-aşa te faci plăcut

Cerescului tău Tată

Şi-aşa trăirea ta

Va fi înmiresmată.



Mărinimia ta

Nicicând să nu dispară

Pe cel făr-adăpost

Să nu îl laşi afară

Fii bun întotdeauna

Nu doar de sărbători

Că-n fiecare zi

Vezi răni şi vezi orori.



Păstrează-ţi bunătatea

Ca pe-o comoară rară

Să poţi să uşurezi

Teribila povară

Şi n-aştepta răsplată

În lumea de pribegi

Că-n veşnica Dumbravă

Lumini o să culegi.



14 Ianuarie, 2009