Poezie Ce-i viața ta? (1)

Ce-i viaţa ta? E o peniţă

Cu care scrii mereu pe-un drum.

Şi-apoi la ultima portiţă

Tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,

Nu se mai șterge nicidecum.



Şi vorbe-n vânt şi fapte rele

Rămân pe veci ca-ntr-un album.

Păzit e scrisul tău de stele.

De-ai pune mări întregi să-l spele,

Nu se mai sterge nicidecum.



În ceasul greu de judecată

Îţi vei citi întregul drum.

Şi vei zbucni în plâns deodată.

Dar nici o slovă-nlăcrimată

Nu se mai şterge nicidecum.



N-o poate şterge decât sânge,

dar sânge sfânt şi nu oricum.

Ce înger trupul său va frânge?

Şi-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge,

Nu se mai şterge nicidecum.



Isus cel drag veni din zare

Ca tu să scapi din foc şi fum!

Prin El trecutul tău dispare.

Dar dacă azi nu-I ceri iertare,

Nu se mai şterge nicidecum.



Isus pe lemn răbdă arşiţa.

Isus e preţul tău acum.

Prin El eşti alb ca lămâiţa.

Şi tot ce-a scris cândva peniţa

Nu se mai şterge nicidecum…