Poezie Doamne, de n-ai fi cu mine

Doamne, de n-ai fi cu mine



Doamne, de n-ai fi cu mine

Pe drumul cel greu al vieţii

Chiar din timpul tinereţii

Când m-am alipit de Tine,

Zilele,... mi-ar fi străine!...



Aş fi fost pe-o altă cale,

Calea cea largă-a pierzării

Fiind sub legea condamnării

'N-ordinea dreptăţii Tale,

Nu-n cântări de osanale!



Doamne, de n-ai fi cu mine

Pe drumul sfânt ce-am ales

Când voia Ţi-am înţeles

Că viaţa-mi, Îţi aparţin

Iubirea-Ţi n-ar arde-n mine,



Prin cea mai mare salvare

A Dragostei prin jertfire,

Şi-atunci sfânta mântuire

Pe munte-n crucificare,

Nu mi-ar fi hotărâtoare!



Doamne, de n-ai fi cu mine

Pe drumul cel greu dar sfânt,

Atunci pe acest pământ

Zilele,.. mi-ar fi străine,...

Căci departe-aş fi de Tine!



Şi-atunci totul, ar fi-n van

Rătăcind pe-a mării valuri,

Fără-a ajunge, la limanuri,

Lipsit de-orice paravan,

Şi pierzându-mă-n ocean!



Flavius Laurian Duverna

26 iulie 2012