Poezie Ramai cu noi (2)

Ni s-au dus cu vremi apuse

bucuriile șuvoi

prietenii, frații de-o clipă

ce-am crezut

pe vecii că se-nfiripă

ni s-au dus așa de-n pripă

au trecut,

și-n al lacrimii șuvoi

ai rămas doar Tu, Isuse,

Tu cu noi!...



Frați de amintiri nespuse

din cerescul Tău război

frați de care strâns ne leagă

dor și gând

din frăția ce ne-ncheagă

câte unul se dezleagă

rând pe rând

și-n al Tău ceresc război

mai ramai dar Tu, Isuse,

Tu cu noi.



Și-ale prietenii aduse

de s-ar duce iar-napoi

dacă frați de-ai noștri iară

ne-ar lăsa

ca să scape de ocară

și de ura lumii-amară

ar pleca

orișicâți vor da-napoi

Te rugăm rămâi, Isuse,

Tu cu noi.