Poezie De-atâtea ori, Isuse

De-atâtea ori, Isuse,

pe marea de necaz veneau dureri nespuse

talaz după talaz...

și-nfrânt de-nfricoșare

cădeam sub greul lor

De nu-mi erai încurajare

Isuse, Tu, și-ajutor...



De-atâtea ori, Isuse,

în vânturi și-n furtune

cu zările apuse

plângeam pe rupte strune;

Tu-mi răsăreai atunce

în inimă și-n gând

cu fața Ta cea dulce

cu chipul Tău cel blând.



În jalea și-n durerea

atâtor suferinți

ce har mi-a dat puterea

statornicei credinți

ce har mi-a dat lumina

ce Tu mi-ai revărsat,

când vina mea

și vina

din alții, m-a-noptat!



O, Soarele Iubirii

pe veci să-mi luminezi

și pacea mântuirii

în suflet să-mi așezi

cu-adâncul mulțumirii

prinos să Te slăvesc

oricând ale-amintirii

lumini îmi strălucesc.