Poezie Mai aproape!

MAI APROAPE!





*****

Se adună greii nori grămadă,

Omul să nu poată, ca să vadă

Prăpastia spre care este-mpins

Şi capcanele ce i s-au întins.



Răsună a luminii strigare

Peste-ntunecimea cea mare.

S-aprinde făclia înţelepciunii,

Să se vadă clar locul genunii.



S-a croit drumul spre lumină,

Plătind scump a noastră vină.

Se revarsă izvorul purităţii,

Ca să potolească setea libertăţii.



Pendula timpului încă mai bate,

Dar clipa asta uşor ne desparte,

De viaţa veşnică la cruce oferită,

Dacă credinţa o lăsăm ofilită.



Mai repede de orice închipuire,

Revine sus pe nor, al nostru Mire.

Şi ceasul cu fiecare bătaie vorbeşte

De clipa care curând se sfârşeşte.



Domnul mai aproape de noi este,

Îl simţim, timpul ne dă de veste,

Îl vedem, îl auzim pretutindeni,

Dar ceasul venirii nu-l ştie nimeni.



Tatăl ţine a vremilor socoteală,

Şi El face a orelor rânduială.

Poate scurta sau lungi timpul,

Încetini sau grăbi sfârşitul.



Amin!