Poezie Tulburare

nu sint cuvinte ca sa spui

durerea ta durerea lui

nu poti sa-ngropi un viitor

speranta ta speranta lor



privesti ca intrun vis ce vede

nu-ti vine a spune nici a crede

nu mai gasesti in miini sa poarte

simtiri si ginduri mai departe



speram ca fericirea vine

da ma-ngropara cu suspine

imi rupsera din suflet toate

sperantele cu atitaa moarte



ramasam trist si gol si mut

surprins de-al mortii greu sarut

si-un gind ma-npinse sa privesc

la cea simtit tatal ceresc



cind sia vazut fiul iubit

batjocorit si biciuit

sinvinuit de rele toate

ducindusi crucea mai deparete



nau fost cuvinte ca sa spuna

ce jertfe aduce o veste buna

nu sint tristeti mai mari cind noi

dam jertfa asta la gunoi





nepasatori traim in tihna

gustind a trupului odihna

fare de scop fara de vint

fara de friu fara vesmint



nu sint minii sa rasplateasca

pe cei ce slava lui cereasca

batjocoresc in viata lor

sfidind maretul creator