Poezie Un botez

În apa râului, zbătândă,

Din forfoteli chiţibuşare

Venea o lume din dobândă

Să-şi piardă traiu-n înecare.



Posibil, că întâia dată

Sunt chibzuinţele epave:

De la o lume înecată

Cam ce folos oare avea-vei?



Prorocul cheamă înspre moarte

Şi lumea curge înainte

Pierzând credinţele de carte

Şi-nţelepciunile de minte.



O prea neaşteptată piaţă

Îşi încurcă aici esenţa –

Pe moarte se plăteşte viaţă,

Iar pe nefire existenţa.



Pierdut e sensul de foloase,

Când se afundă fiecare...

Ci ies fiinţe radioase

De parcă apa le dă aripi.



Fără valoare, fără nume,

Fără avut ori sărăcie:

Aici se îneca o lume

Şi răsărea Împărăţie!