Poezie De când la cină

De când la Cină ucenicul

pe sânul Tău s-a rezemat

o, cât adânc de suferințe

la sânul Tău s-au alinat!



De când a temerii-ntristare

din inima-i s-a liniștit,

o, câte valuri zbuciumate

la sânul Tău s-au potolit!



Cât zbucium,

ce potop de lacrimi,

ce deznădejde și cât plâns,

la sânul Tău, Isuse Doamne, s-au alinat,

s-au șters,

s-au strâns!



Ce munți de fărdelegi și patimi

ce sufletul ne-a-mpovărat

de peste conștiința noastră

Isuse

i-ai îndepărtat!...



O, câte Magdalene care

cu plâns păcatul și-au stropit

iubirea Ta-nțelegătoare

și iertătoare au găsit.



Și câți tâlhari ce se-ndreptară

căindu-se cu plâns amar

iertarea fără de măsură

la Tine au aflat în dar.



Ce mari poveri au fost acelea

pe care Tu ni le-ai luat!

Isuse, Sfânta jertfă-a milei,

cu ce preț scump ne-ai cumpărat!



Cât bine ne-au făcut pe lume

cei ce la Tine ne-au adus

Când vom plăti recunoștința

pe care-o datorăm, Isus!...