Poezie Aceasta-i Golgota

În marea de păcate

în valuri de necaz,

mai sus de-acestea toate

Golgota stă și az',

din chinuri și pieire

scăparea e la ea -

liman de izbăvire

aceasta-i Golgota.



Atâtea răni amare

și plâns nemângâiat

şi-atâta frământare

sub ea s-a alinat,

căci orișice durere

se stinge lângă ea -

izvor de mângâiere

aceasta-i Golgota.



În zilele-ntristate

în nopțile pustii

aduce neuitate

și sfinte bucurii,

viața cea pustie

cu ea se va umplea -

izvor de bucurie

aceasta-i Golgota.



Când sufletul suspină

de patimi frământat

acolo îl alină

un cântec minunat

a Crucii Jertfă cântă

de taina-nchisă-n ea -

cântarea cea mai sfântă

aceasta-i Golgota.



O inimă zdrobită

de plâns nestăvilit

ajunge fericită

când harul i-a găsit;

acolo-i mântuirea

slăvită ce-i lipsea -

deplina fericire

aceasta-i Golgota.



În fața Mării Moarte

e limpede izvor

ce-n veci de veci împarte

viață tuturor.

Țâșnește din vecie

și-n veci nu va seca -

izvor de apă vie,

aceasta-i Golgota.



Din adâncimi de rele

scăparea e în sus,

în orice clipe grele

nădejdea e Isus.

Sub Crucea răstignirii

în Jertfa de pe ea

e prețul mântuirii,

aceasta-i Golgota.



Și harul Jertfei sfinte

tot caut să-L înțeleg

dar n-a fost încă minte

să i-l cuprindă-ntreg.

E mai presus de fire

de tot e mai presus -

Și-nfrânt de-a ei mărire,

mă-nchin și plâng ISUS...