Poezie Primăvara...

Primăvara...

- toată firea simte-adânc fiorul dulce

a vieții ce renaște și putere nouă aduce!

Inima-n adâncu-i simte farmecul vieții

bucuria renăscută din frumusețea tinereții.



Iată primăvara vine! Ghiața iarăși se topește,

o viață nouă-ncepe-n tot ce mișcă și vorbește!

- iată iar pădurea-cântec,

iar cerul, sfântul

lasă ploaia ce-nverzește veselind întreg pământul!

- Iată, iarăși cald și dulce vânt de miazăzi adie

zboară iarăși rândunele și-nfloresc cireșii-n vie,

ies iar florile prin frunza veștedă din alte toamne

- cât de mari și minunate-s lucrările Tale, Doamne!



Ah, așa e și-n viața noastră cea duhovnicească:

vântul Duhului când suflă toate-ncep să se trezească:

inima-și deschide poarta pentru Domnul biruinței,

ochii plâng și caldă curge sfântă lacrima căinței;



Sufletul tresare dornic după viața cea curată

iar din ceruri plouă sfântă pacea binecuvântată

și nu-i glas să poată spune cât e, de fericită

viața nouă,

viața sfântă,

viața Domnului jertfită!



În iubire te simți una cu toți oamenii deodată

duhu-i numai bucurie

inima-i lumină toată

și-atunci orișiunde-n lume ar vrea Domnul să te poarte

simți că-i numai fericire

și-n viață

și în moarte.