Poezie Isuse, veșnic călător

Isuse, veșnic călător

prin lumea de păcate

Tu bați strein și iubitor

la ușile-ncuiate.



Nimic Tu nu-i ceri nimănui

când bați și-aștepți să vină

ci vrei să lași în viața lui

iertare și lumină.



Ai vrea viața Ta să-i dai

căci viața lui e moartă

dar el stă-nchis, Tu plângi și stai

afară lângă poartă.



Eram copil când Te-am văzut

și-n poarta mea Streine

și să-Ți deschid ai tot bătut

să intri și la mine.



Dar lumea-mi spune să nu vin

căci viața Ta-i amară

am vreme colo mai târziu

...și Te-am lăsat afară.



De-atunci trecură ani șirag

pe viața-mi amărâtă,

Tu m-așteptai, Isuse drag

la poarta zăvorâta.



Târziu Ți-am auzit din nou

chemarea Ta duioasă

înceată, stinsă, un ecou:

- o, lasă-Mă în casă.



O, las-să vin în viața ta

cu pacea Mea cerească

cum lumea-ntreaga n-ar putea

nicicând să-ți dăruiască.



Dar lumea-mi spuse să Te las

afara și-astă dată,

Tu iar la ușa ai rămas

și ușa-i încuiată.



Te-am auzit ani mulți pe rând

chemându-mă din moarte

dar n-am deschis...iar Tu plângând

plecat-ai mai departe.



Iar astăzi singur mă-nfior

de-a mele fapte rele

Isuse și Te chem cu dor

în noaptea vieții mele.



Mai vino iar, Isuse blând,

mai bate iar o dată

Te-aștept cu sufletul plângând

și ușa-i descuiată.