Poezie O, iubire...

O, iubire cântec dulce ce răsună peste veci

toate-toate trec pe lume, doar tu singură nu treci!

Tu rămâi mereu iubire pacea-n suflete s-o sameni

și de cea mai scumpă Jertfă

să le spui mereu la oameni.

Al tău cântec plin de slavă de atâta timp răzbate

prin pustiul larg al lumii de căderi și de păcate.

Și-adierea ta cea dulce

pretutindenea sub stele

dulce-n chinuri mângâierea,

duce-alin în clipe grele.



Nici un cântec nu-i vreodată să răsune-așa de dulce

ca cereasca armonie ce e-n Jertfa de pe cruce

căci cuprinde tot adâncul fericirii noastre-ntrege

a-nțelege ce sublim e

și ce trist, a nu-nțelege...



Tu rămai în veac iubire ca s-arăți la fii humii

ce preț mare pentru dânșii a plătit Stăpânul lumii

să le-arăți ce suferință și ce moarte-ngrozitoare

a putut Hristos să-ndure

pentru-a lor răscumparare.



Lume, oare când vedea-vei

că păcatul tău te poartă

departată de Golgota,

tot mai jos spre marea moartă?



Când vedea-vei tu că drumul ce spre fericire duce

este-acela ce-n lumină te apropie de Cruce?

Acolo, la poala Crucii, când vei înțelege oare

că-i Izvorul fericirii unice aici sub soare?

Că nu-i nici o altă cale spre-o viață fericită

Pașnică, plăcută, dreaptă,

sfântă și desăvârșită,

spre-nfrățirea mult dorită,

spre-a luminii dulci izvoare,-

decât calea ce din Jertfa lui Isus Hristos răsare!



Oameni, vreți voi fericirea,

Vreți voi pacea și-ndurarea,

Vreți voi alte stări din care să vă vină ușurarea?

Vreți voi s-aflați odihna sufletelor zbuciumate,

Vreți lumina pentru cerul vieții voastre-ntunecate,

Vreți dreptate în umblarea și-n trăirea laolaltă,

Adevărul să v-aducă strălucirea lui înaltă...



-O, atuncea,

în iubire este unica salvare!

În iubirea care-n Cruce și-are-a ei adânci izvoare!

Numai ea e-n stare-a-nfrânge răul care vă doboară

ca un soare nou

și-n inimi

și-n dorinți

să vă răsară!