Poezie Se-apropie Toamna

Mă aprinde lacrima cerească

Când văd atâta nepăsare,

Când văd că nu vrea să rodească

Via-ngrijită cu sudoare!



Se-apropie grăbită toamna

Şi-n urma ei vine sentinţa,

Oh, Doamne, mai întindeţi mâna

Căci s-a răcit la mulţi credinţa!



Frunzele-s multe pe lăstar

Şi se lovesc una de alta!

Dar boabele sunt foarte rar

S-a-mpuţinat de tot recolta!



Sunt umeziţi ochii de lacrimi

Când văd ce este-n jurul meu,

Priveşte Tu din înălţimi

Ai milă de poporul Tău!



Ai milă de acei aleşi,

De ceii spălaţi în sânge sfânt,

Singuri o Doamne să nu-i laşi

Căci pentru eii Tu ai murit.



Tu pentru eii Ţi-ai dat viaţa

La crucea de la Golgota

Oh, întăreşte-le credinţa

Şi ţine-I Doamne-n palma Ta!



Iar de mai e timp de trezire,

Coboară-Te la noi o Doamne

Mai toarnă din a TA iubire!

Care ne–atrage către Tine!



Leagă-ne Tu prin harul Tău

De lucrurile viitoare,

Fă să uităm tot ce-a fost greu

Şi lumea-ceasta peritoare!



Atunci vom înflori din nou

La fel ca florile pe câmp!

Când vom simţi noi harul Tău

Uita-vom de pământ şi timp!



1/6/2009gl