Poezie Câţi ani ne vei mai da

CÂŢI ANI NE VEI MAI DA...



Câţi ani ne vei mai da

În lumea de pribegi

O, Tată, Te-om urma

Căci Tu ne înţelegi.



Ne şti şi frământarea,

Ne şti şi slăbiciunea

’Nălţăm, acum, cântarea,

’Nălţăm şi rugăciunea...



Că-n anul ce s-a dus

Prin marea-Ţi îndurare

Spre ţintă ne-ai condus

Ne-ai dat încurajare...



Prin labirintul vieţii

Întruna ne-ai ghidat

Din taina frumuseţii

Mereu ne-ai revelat...



Şi-aşa – conduşi de Tine

Am biruit furtuni

Simţit-am stări divine,

Ne-ai arătat minuni...



Privim acum ’nainte

Cu multă-ncredinţare

Şi ştim, ceresc Părinte

Că-n sfânta Ta lucrare,



Ne vei mai da tărie

Să Te slujim voioşi,

Să fim o mărturie,

Să fim buni credincioşi.



Suntem decişi s-atingem

Noi culmi spirituale

Suntem decişi să-nvingem

Ispitele din cale.



Câţi ani ne vei mai da

Ne vom hrăni din Carte

C-aşa putem avea

De biruinţă parte.



Ne vom sili mai mult

Să dăm edificare

La tânăr, la adult

Să n-aibă întristare.



Când vor veni săgeţi

Din spaţii-ntunecate

Sau uriaşi nămeţi

De ură, nedreptate,



Vom cere ajutor

Şi ne vei da scăpare

(O, scump Ocrotitor)

Cu braţul Tău cel tare.



Ştim că vin vremuri grele

(Scriptura spune asta)

Dar vom privi spre stele

Şi-om birui năpasta...



Idei cu iz drăcesc

Mereu se vor lansa

Curentul pământesc

Spre noi va avansa,



Dar teamă nu ne este

De ce trimite lumea

Prezenţa Ta zideşte

În suflet pasiunea.



Câţi ani vom mai trăi

Desigur, nu se ştie

Dar nu ne-om despărţi

De Sfânta-mpărăţie...



Vom merge pe cărare

De Duhul îndrumaţi

În stările precare

Noi nu vom fi uitaţi,



Şi-această siguranţă

E-a noastră temelie

Nu ne luăm vacanţă,

Muncim, mereu, în Vie.



Vom împleti cunună

Din doruri, din cântări

Şi ştim că n-o s-apună

Pioasele lucrări...



Câţi ani ne vei mai da

(Mai mulţi sau mai puţini)

Lângă Hristos vom sta

Căci El ne dă lumini...



Şi-n drumul spre răsplată

Nicicând n-om şovăi

C-o viaţă-nmiresmată

O, Tată, Te-om cinsti.



6 Ianuarie, 2009