Poezie Spălarea picioarelor (1)

Spălarea picioarelor e o fericire

Mă plec să îmi spăl fraţii pe picioare

Acesta-i gestul în care arătăm iubire,

Iubire până la capăt pentru fiecare.



Dacă nu te spăl Eu zice Domnul Isus

Nu vei avea parte deloc cu mine

Şi El ce susţine şi ce a spus , rămâne spus

Şi cuvântu-i autentic şi acum pentru orcine.



Sânt multe lucruri care-s simple şi uşoare

Dumnezeu le vrea în viaţa noastră împlinirea

Să nu-ţi fie greu să-ţi speli fraţii pe picioare

Arată-ţi dragostea faţă de ei şi preţuirea.



Mândria nu te lasă iar să te apleci ,să te smereşti

Ea spune că aceasta-i o tradiţie veche evreiască

Şi tu nu vrei , aşa ceva nici nu doreşti

Să speli picioarele fratelui tău să se împărtăşească.



Spălarea picioarelor e o taină care ne arată

Că eşti nepătat ,spălat, adevărat ,curat ,curat de tot

Şi viaţa ta e serioasă ,cumpătată, utilă , binecuvăntată

Şi nu eşti uscătură ,ofilit şi nu eşti un ciot,



În care fraţii văd în tine incorectitudine şi se poticnesc

Căci eşti îngâmfat ,trufaş, mândru şi încrezut

Şi nu te poţi pleca,smeri orcât alţii o doresc

Căci tu încă nu eşti om din Dumnezeu născut.



Deci dacă Eu Domnul picioarele vi le-am spălat

Şi voi sânteţi datori să faceţi tot aşa mereu

Căci Eu sânt Domnul care am binecuvântat

Pe copilaşii mei născuţi din Dumnezeu.



Dacă ştiţi aceste lucruri importante,valoroase

Ferice de voi dacă le faceţi cum le-am spus.

Să le păziţi cu sârguinţă că-s lucruri preţioase

Căci Duhul Sfânt spre ele ne-a condus