Poezie Marea

La fel ca ucenicii pe mare altadat

Sufletul nostru e ingrijorat.

Valurile sunt mari,apa tulbure

Vantul sufla tare,barca sa o sfarame.

Doamne,oare ce o sa se intample?



Tot in jur e noapte.

Marea nu mai vorbeste in soapte.

Acum ea se framanata si striga.

Vrea cu orice pret un suflet sa inghita.

"Unul,macar unul acum,si apoi stau linistita".



Ucenicii,pescari de meserie,

Ce sa faca acum nici unul nu stie.

Tot asa si noi,crestini de-o viata,

Credem ca singuri facem fata

La tot ce lumea ne pune in fata.



Dar vai,amarnica inselare!....

Dar uite,ce se vade in zare?

O naluca?Ce fel de aratare?

"Vino Petre la Mine fara frica!"

Isus si azi aceleasi cuvinte le striga.



O cat e de bine la a Lui chemare

Sa raspunzi fara amanare.

Sa urle marea cat o vrea

Sa vrea vietile sa ni le ia,

Isus mana isi intinde...si tace marea.