Poezie Ne porţi de grijă...

NE PORŢI DE GRIJĂ...



Purtarea Ta de grijă e extraordinară

O, Tată preaiubit, Tu nu ne laşi afară

Tu ne ascunzi în Tine; eşti sigur Adăpost

Cu Tine, niciodată, înstrăinaţi n-am fost.



Prezenţa Ta dă pace, tărie-n încercare

Şi-nlătură din noi perfida frământare

Din groapa deznădejdii Tu vii să ne dezlegi

Iar de cădem pe cale, desigur, ne-nţelegi,



Dar ne ridici îndată, ne dai noi energii

Să înfruntăm năpaste şi ură şi urgii

Când cerul existenţei e plin de norii groşi

Ne-nseninezi viaţa să fim iarăşi voioşi.



Torentu-Ţi de iubire, zilnic, ne cucereşte

Cuvântu-Ţi luminat de patimi ne păzeşte

Când valurile vieţii în noi se năpustesc

Doar un cuvînt rosteşti şi-apoi se liniştesc.



Când cercetăm Scriptura aflăm că niciodată

Pe-ai Tăi nu i-ai lăsat în marea-nfuriată

I-ai scos la locul larg, le-ai netezit cărarea

Şi toţi au constatat ce mare ţi-e-ndurarea.



Te-ai îngrijit de Pavel când vrut-au să-l ucidă,

Când uşile vestirii au vrut să le închidă

Şi-n mijlocul prigoanei a-nfăptuit lucrare

Ce-n lumea pribegiei nu are-asemănare.



Ai stins săgeţi aprinse trimise spre ai Tăi

De cei ce nu cunosc neprihănite căi

Ai despicat o mare să iasă din sclavie

Al Tău popor ales; străin să nu mai fie.



Citim cum Daniel în groapă aruncat

De leii-nfometaţi să fie sfâşiat

Nevătămat a fost; nici o zgârietură

Nu au văzut la el duşmanii plini de ură.



De-am fi-n cuptor încins acolo ai trimite

Un înger cu răcoare, cu vorbe potrivite

Cei ce-ar aprinde focul ar fi total uimiţi

De felul cum suntem de Tine ocrotiţi.



Spre Tine alergăm când demoni ne-mpresoară

Şi vor să ne încarce c-o groaznică povară

Eşti Turnul de scăpare unde găsim alin

Ce mare eşti, o Tată, ce mult Te preţuim!



Infernul îşi trimite armatele spre noi

S-aducă-ngrijorări şi zbucium şi noroi

Dar toate sunt respinse de marea-ncredinţare

Că eşti refugiul nostru de-i vifor sau dogoare.



Atâtea curse sunt pe calea spre răsplată

Dar Tu veghezi întruna; cărarea-i luminată

Vedem traseul clar; direcţia e clară

Călătorim cu drag spre Patria stelară.



Ne sari în ajutor la timpul oportun

De-aceea Te slujim nu doar când e Crăciun

Ci-n fiecare clipă suntem cuplaţi cu Tine

Eşti sursa făr-apus a stărilor divine.



Motive să ne temem nu-s – eşti lângă noi

La fiecare pas spre lumea de apoi

Când truda ne cuprinde ne uşurezi povara

Ne dai, iar, vigilenţă să ne păstrăm comoara.



Purtarea Ta de grijă creează-n noi ardoare

Să ne-aplecăm umili la sfintele-Ţi picioare

Ce mult Îţi pasă Ţie, o, dătător de viaţă

Vrem pururi să-Ţi privim strălucitoarea faţă!



20 Decembrie, 2008