Poezie Adevarata biruinta

As vrea pe calea pocaintei

Sa merg cu Tine an de an

In glas cu cantul biruintei

Si-n suflet cu-ndoit balsam.



As vrea sa ma inveti iubirea

Ce rabda totul si invinge

Sa ma dezbrac de toata firea

Ce focul inimii ar stinge.



In calea mea de vin furtune

In lupta pe genunchi sa stau

Caci biruinta e-o minune

Ce numai cei alesi o au.



Si cat as vrea sa fiu aleasa,

Si pentru Tine vas de pret.

Si nu la judecata trasa

In iaz de foc arzand in veci.



Caci Tu Te-nduri de cine-Ti place

Si chemi la Tin' pe cine vrei

De-aceea eu Te rog,Isuse,

Cand vii,la Tine sa ma iei!



Si biruinta e rabdarea

Ce-i castigata prin credinta

Si-i scrisa-n ceruri indurarea

Ce-aduce-aelasa birunta.



De-as alerga o viata-ntreaga

Dar fara restul pocaintei,

N-as mai simti venind degraba

Din slava,harul biruintei.



Caci cine cere cu credinta

Invata ca sa dea la fel

Caci tot ce dai e biruinta

Si-i scrisa sus la Sfantul Miel.



Pe-orfani imbraca-i,din iubire,

Si doar iubire vei primi

Si-a biruintei neclintire

Prin orice val te va pazi.



Sa stii sa ierti cand iti greseste

Aproapele din casa ta

Intelepciunea biruieste!

De pace te vei bucura!



Si-ajuta-ne ca-n umilinta

Sa asteptam venirea Ta

Sa Te slavim!Si-n biruinta

La Tine sa putem zbura.



Amin