Poezie Drumul meu cel mai frumos

Drumul meu cel mai frumos



Drumul meu cel mai frumos,

Calea mea cea mai aleasă

E spre-a ajunge odată acasă,

Să fiu cu Domnul Hristos,

În cerul Său maiestuos!



Spre-acel Nou Ierusalim,

Spre oraşul sfânt, ceresc

Când la el nădăjduiesc,

Mi-e dorul cel mai sublim

Sufletu-mi, de cer e plin.



Drumul meu cel mai dorit,

Calea mea cea mai curată

Este ca s-ajung odată

’N ţara ce-am nădăjduit,

Unde, să fiu pe veci fericit.



Şi-n al ei Oraş prea sfânt,

Cu Cetatea de aur plină

De-a ei veşnică lumină

Scump tezaur pe pământ,

Cu drag Domnului să-I cânt!



Drumul meu cel mai concis,

Cel mai sigur pentru viaţă,

E să-L văd pe Domnu-n faţă

Cum în Cuvânt mi-a promis,

Derept să am în Paradis!



Să-l revăd, şi-n mulţumire,

Că mi s-a-mplinit un vis

Cum în Cuvânt a fost scris,

Spre slava-I şi-a Sa cinstire

Să mă-nchin, să-I dau mărire!



Flavius Laurian Duverna

25 iulie 2012