Poezie Sti pe cine scoti afara?

In sfarsit, iata cetatea spune Iosif inspre seara

Cand venea din Galilea tot calatorind prin tara

Ca sa implineasca-n totul porunca ce a fost data

Sa se-nscrie cu Maria, ce era insarcinata.



Cel mai greu era acuma sa gaseasca gazduire

De aceea se indreapta spre casa de poposire

Nu se poate se gandeste, sa-i refuze, o sa-i primeasca

Mai ales daca le spune ca ea, s-ar putea sa nasca.



Dupa cum si-a facu planul, cu curaj la poarta bate

Astepta cu nerabdare cineva sa se arate

Vine-o sluga cand ii vede, spune la stapan indata

Ca afara sta un om si-o femeie insarcinata.



Care sar putea sa nasca isi da sluga cu parerea

Care ii citi pe fata cum o sfredelea durerea

- Spunele ca nu am loc, hanu-i plin in asta seara

Sa incerce in alta parte, si-i lasa la poarta afara



Grajdul de alaturi insa, a fost loc de gazduire

Pentru cel venit din ceruri sa ne-aduca mantuire

Primi care au primit vestea sunt pastorii ce vegeaza

Langa turme cand mesajul si lumina-i lumineaza



Pleaca imediat pastorii care vestea o aflara

Si-l intreaba pe stapan. “Sti pe cine ai socos afara?”

Stai sa-ti spunem vestea buna, credem ca-i si pentru tine

Asta noapte era luna, stelele toate senine



Si deodata o lumina staluceste asa de tare,

Luminand intreg tinutul, parca rasarise-un soare.

Pe noi ne-a apucat frica, dar un inger c-un mesaj,

Ne-a spus ca sa nu ne temem, atunci am mai prins curaj.



Si vorbea asa cu noi cum vorbim acum cu tine

Ne-am mai linistit putin, si-apoi ne-a spus ca el vine

Sa ne-aduca o veste buna ca s-a-mplinit profetia

Azi in cetatea lui David, sa nascut Hristos, Mesia



Si deodata el si-o ceata, ca de-o oaste ingereasca

Pe Dumnezeu prea inaltul, incepura sa-l slaveasca.

Slava ii cantau intruna cat si pace pe pamant

Dup-acea disparura, cum venire, asa, in vant.

Nu te supara stapane, dar acum in asta seara

Pe Mantuitorul lumii tu l-ai scos din casa afara

Noi suntem convinsi de asta, ca am fost si l-am vazut,

Asa cum ni-se spuse-se, dar nu-i bine ce-ai facut.



Noi plecam acum-napoi, ca ni-s oile-n campie,

S-au plecat la camp cantand; erau plini de bucurie.

Pe stapan l-a prins regretful. “Vai de mine pacatosul,

Ca nu am primit in casa, pe Mesia, pe Hristosul.”



Tarziu cand venira magi, cautand pe imparat,

Pentru care-aveau desagii plini, in casa l-au aflat.

Doua mii de ani de atuncea, stele-ncep iar sa rasara.

Nu cumva asa la poarta, lai lasat si tu afara?



Vrea sa intre-n a ta casa, cu-a sa pace si iubire.

Va fi gata s-ai ofere inima ta gazduire?

El si astazi sta afara, sta la usile-ncuiate.

Poate fi ultima oara cand mai sta si cand mai bate.



Noaptea este pe sfarsite, zorii zilei dau s-apara.

Daca nu vrei sa-l primesti, sti pe cine scoti afara?

A venit ca sa-ti dea viata: mantuirea, fericire.

A venit ca sa te duca de aici in nemurire



Sti ca-I Fiul Celui Vesnic, Fiul Tatalui iubit?

Daca il primesti in casa, si tu ai sa fi primit.

Ziua este asa de-aproape, ori si cand poate-sapara

Toti acei ce l-au primit, nu vor ramanea afara.



-Amin-