Poezie La cină (3)

Multumin Parinte vesnic pentru-a Tale indurari

Revarsate si simtite doar pe sfintele-Ti carari

Nu putem destul cuprinde, nu-s cuvinte, nu e grai,

Sa descrie tot belsugul harului care ni-l dai.



Fiindca bunatatea-Ti Doamne si-ndurarea Ta mareata

Se pastreza si-nnoieste-n fieacare dimineata!

Multumim de partasia ce-o simtit cu-ai nostri frati

De pe drumurile lumii, laTa masa adunati!



Caci asa fagaduita-i inainte de-a pleca

Ca vei fi prezent oriunde, doi sau trei de Te vor chema

Suntem stransi in al Tau nume, astazi stam din nou la Cina

Si chemam iar cercetarea, si prezenta Ta divina.



Si… privind din nou paharul, privind painea ce se frange,

Vedem… Golgota, Calvarul, vedem jertfa, vedem sange

Vedem crucea ridicata, sus, in arsita, pe munte,

Vedem palmele strapunse, vedem spini-nfipti in frunte.



Vedem ranele deschise crunt de bicele lovirii,

Sangele curgand sa strearga marea vina-omenirii

Bratele tintite-n cuie, ce-au zidit pamant si astre,

Si tacerea asternuta peste zarile albastre.



Orizontul cum negreste, soarele cum se ascunde

Si in agonia mortii, nici o voce nu-Ti raspunde.

Ne vedem nevredniciea si caderile si vina

Cum sa stam asa la masa, sa serbam cu Tine cina?



Dar alaturea de Tine, un talhar se zbate-n chinuri,

Si cu vocea-proape stinsa, se caia in susprinuri.

De trecutul lui, de crime si de faptele-i murdare.

Si murind asa-n cainta, Tu i-ai daruit iertare.



Si noi, ca talharul, Doamne, ne simtit a noastra vina,

Daca nu de dai iertare, nu putem sa stam la Cina!

De acea prin cainta, printe lacrimi si susprine,

Cerem si noi indurarea, si iertarea Ta, Divine!



Liberati de-orice povara si cu hainele albite

Sa simtim imbratisarea partasiei fericite.

Si…de-ar fi ultima Cina ce-o serbam pe-acest pamant,

Maine sa pranzim cu Tine, sus in cerul Tau preasfant. Amin.